Durata audio 11:15

TIMOTHY D. WALKER
(profesor american care a predat 2 ani în școli de stat din Finlanda).

SĂ PREDĂM CA ÎN FINLANDA
33 DE STRATEGII SIMPLE PENTRU
LECȚII DE BUNĂ-DISPOZIȚIE
Editura  trei 2018

Pag. 184-189

Valorificați avantajele tehnologiei

şcoala din Helsinki ... două laboratoare de informatică ale școlii, folosite în comun de colegii mei și de cei aproximativ 450 de elevi.

... înainte de a deveni cadru didactic titular, am lucrat ca profesor suplinitor de informatică într-un complex școlar format din patru şcoli primare, dintr-un cartier sărac din Massachusetts. ... şcolile erau dotate cu superbe laboratoare de informatică echipate cu cea mai nouă tehnologie Macintosh, fiecare având aproximativ douăzeci și cinci de computere de birou moderne. Dispozitivele erau înlocuite o dată la câțiva ani. An de an, complexul angaja doi profesori titulari de informatică și un specialist în tehnologia informației, care se ocupau de toate echipamentele și programele informatice. În vreme ce mergeam împreună cu directoarea prin şcoala din Helsinki, care era localizată într-un cartier mult mai înstărit decât școlile de stat din Massachusetts, mă aşteptam să găsesc o situație similară celei din America.

Primul laborator pe care l-am vizitat în şcoala din Helsinki era dotat cu aproximativ douăzeci de laptopuri, care păreau să fi fost achiziționate cu vreo zece ani în urmă. Ulterior, am observat că există o porțiune pe tablă unde cadrele didactice pot nota numărul laptopului care nu mai funcționează. Mai multe laptopuri erau complet stricate. ... Al doilea laborator... era dotat cu aproximativ douăzeci și cinci de computere de birou şi, din câte mi-am dat eu seama, toate păreau să trebuiască să fie înlocuite în curând.

În mod normal, fiecare sală de clasă din școala unde predam era dotată cu un computer de birou, un scanner cu cameră foto alăturat și un proiector care afişa imagini pe un ecran cu înălțime reglabilă. Câteva săli de clasă erau dotate cu table inteligente (SMART Boards), însă nu exista nicio presiune vizibilă din partea conducerii şcolii asupra cadrelor didactice de a le utiliza. Spre deosebire de şcolile orăşeneşti de stat din America unde predasem, şcoala din Helsinki nu avea angajat un profesor titular de informatică. Educatorii puteau utiliza tehnologia aşa cum credeau de cuviință, iar atunci când apăreau (în mod inevitabil) probleme, eram îndrumați să luăm legătura cu doi profesori cu competențe tehnice, care primeau o recompensă modestă pentru sprijinul acordat.

La școala din Helsinki unde predam, nu se punea un accent deosebit pe integrarea tehnologiei în procesul de predare și învățare, un lucru pe care l-am observat și în alte şcoli finlandeze. Înainte de a mă muta în Finlanda, mă aşteptam ca toate scolile de calitate să fie dotate cu cele mai bune și mai moderne echipamente tehnice. Cu toate acestea, mi-am schimbat părerea după ce am predat în școlile finlandeze, unde investițiile în tehnologie sunt sub nivelul celor observate de mine în şcolile americane.

În Helsinki, am constatat că îmi vine mai ușor să pun pe primul loc activitatea de predare-învățare, atunci când accesul (meu şi al elevilor) la tehnologie este limitat. Nu eram supus aceloraşi presiuni – interne sau externe – de a integra tehnologia în procesul de predare și învățare ca în SUA, ceea ce însemna că aveam mai multe şanse să utilizez tehnologia doar atunci când chiar îmbunătăţea activitatea de instruire.

Nu cred că tehnologiile educaţionale sunt lipsite de importanţă. Într-adevăr, există un decalaj digital între şcoli, care trebuie eliminat, însă în multe şcoli investițiile de bani și de timp în tehnologie mi se par prea mari. Tehnologiile ostentative ne pot abate cu ușurință atenția de la lucrurile esențiale pe care trebuie să le predăm elevilor noștri. Ştiu asta din proprie experiență, iar cercetările par să sugereze același lucru.

În 2015, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), care a proiectat și testele PISA, a publicat rezultatele unei evaluări PISA privind competențele digitale. Potrivit rezultatelor evaluării, „în general, elevii care folosesc moderat computerul la școală tind să aibă rezultate ceva mai bune la învățătură decât elevii care folosesc mai rar computerul“. Însă, în mod surprinzător, s-au constatat următoarele: „Elevii care folosesc computerul foarte frecvent la școală obțin rezultate mult mai slabe, chiar şi după ce s-au luat în calcul factori precum mediul social și datele demografice ale elevilor" (OECD, 2015)

Însă OECD n-a recomandat ca şcolile să renunţe la tehnologie, în ciuda acestor constatări. „Tehnologia este singura modalitate prin care putem spori în mod considerabil accesul la cunoaştere“, a afirmat Andreas Schleicher, director al Departamentului de educație și dezvoltare a competențelor, din cadrul OECD. „Pentru a valorifica avantajele oferite de tehnologie, ţările trebuie să facă investiții mai eficiente și să se asigure că personalul didactic se află în prim-planul eforturilor de a crea și a pune în practică o astfel de schimbare“ (OECD, 2015).

Soluția pentru a valorifica potențialele beneficii educaționale oferite de tehnologie se află, se pare, în mâinile noastre, ale cadrelor didactice. În Finlanda, am observat cum colegii mei utilizează tehnologia cu regularitate, dar într-un mod cumpătat. Una dintre metodele cel mai frecvent întâlnite presupunea utilizarea unui scanner cu cameră video (.doc cam“) – un echipament tehnic simplu, pe care l-am văzut în toate şcolile finlandeze în care am fost. Gândiți-vă la un aparat care arată ca un retroproiector de pe vremuri, doar că este dotat cu o cameră video miniaturală.

Aproape zi de zi, observam că profesorii de la şcoala unde eram angajat foloseau aceste scannere pentru a oferi suport vizual în timp ce îşi predau cursurile. Mai mult, aceasta era şi o modalitate foarte eficientă prin care elevii își putea prezenta temele rezolvate în faţa colegilor de clasă. De exemplu, eu îi rugam adesea pe elevi să arate ce soluții au găsit la problemele de matematică, cu ajutorul scannerului cu cameră video aşezat în fața clasei. Nu propun ca toate cadrele didactice să se apuce să își cumpere un asemenea aparat, ci doar afirm că tehnologia educaţională pe care o utilizăm nu trebuie să fie complicată pentru a fi eficientă.

„Cred că discuția despre utilizarea tehnologiei în educație a scăpat de sub control“, mi-a spus Jere Linnanen, profesor de istorie la gimnaziu, care predă la Şcoala Generală din Maunula, Helsinki. „[Tehnologia educaţională] îți poate fi de folos... însă nu instrumentul este cel care primează.“

Linnanen foloseşte frecvent suita de aplicații Google Classroom atunci când le predă elevilor săi de clasa a opta și a noua, pentru a sprijini procesul de învăţare din clasă, unde elevii săi utilizează acest program informatic gratuit pentru a crea împreună documente și prezentări cu slide-uri. Linnanen le numeşte instrumente „de bază", însă a constatat că sunt foarte utile pentru elevii săi. Ca fost cadru de conducere într-o întreprindere nou-înființată finlandeză (dar de anvergură internațională) din domeniul tehnologiei educaționale, Linnanen a urmărit cu atenţie evoluțiile din sfera tehnologiei de-a lungul ultimilor câțiva ani:

[Politicienii] vor ca educația să fie o problemă ce poate fi rezolvată "de sus în jos." Vor să poată spune următoarele: „Dacă investim atâția bani în tehnologia educațională, atunci vom obține aceste rezultate. Iar ca să urcăm (în) clasamente, vom apăsa pe acest buton." Însă eu cred că ar trebui pornit de jos în sus, de la nivelul de bază, de la faptul că profesorii ar trebui să comunice [cu] alți profesori, să facă schimb de informaţii şi să comunice cu elevii. Pe asta ar trebui să punem accentul.

Integrarea tehnologiei în educație, atunci când sprijină procesul de predare şi învățare, poate aduce bună dispoziție cadrelor didactice şi elevilor, mai ales atunci când ne oferă posibilitatea de a face ceea ce educatorul Will Richardson (2016) numeşte „lucruri ieșite din comun“:

Să comunicăm în direct sau în mod asincron cu oameni din toată lumea. Să publicăm informații destinate publicului din lumea întreagă. Să creăm lucruri, programe, instrumente, invenții care nu pot fi create în lumea analogică.

Deşi, din experiența mea, rareori găseşti şcoli finlandeze în care tehnologia este utilizată pentru a face lucruri ieşite din comun“, cred că practica actuală constă în a utiliza tehnologia pentru a sprijini procesul de instruire, și nu pentru a distrage atenția de la acesta – și aceasta este o abordare înțeleaptă. Ani la rând, școlile din Finlanda au demonstrat că elevii lor îşi pot însuși cunoștințe și competențe importante fără să investească masiv în cele mai moderne dispozitive tehnologice. Cred că aceasta este o lecție importantă pentru toţi educatorii. Dacă vrem să dezvoltăm măiestria elevilor noștri, haideți să îi atribuim tehnologiei rolul cuvenit, acela de instrument pentru învățare.

youtu.be/nTFEUsudhfs
Let's use video to reinvent education | Salman Khan